Afara lumina s-a stins nu de mult si e cam frig. Las geamul deschis… vreau sa simt racoare in oasele mele ostracizate, vreau sa tremur… e atata suferinta in lume, si doar eu sunt singurul care o simt! Azi mi-am dat seama, din nou, ca nu mai e nici un motiv pentru a trai…

M-am trezit de dimineata si pe varul alb-galbui, langa posterul meu cu Tokio Hotel, am vazut urma talpilor tale… odata te trezeai si tu in acelasi pat cu mine si iti sprijineai picioarele pe perete. Ne beam cafeaua ascultand Funeral for a Friend, plangand impreuna pana cand ne spalam pe dinti si, cu lacrimi in ochi, ne vopseam parul din acelasi spray fara sa ne pese ca degetele noastre erau mai tot timpul negre. Vei mai putea asculta The Used fara sa te gandesti la mine? Vei gasi oare un tip mai sensibil ca mine, un baiat caruia nu ii e rusine sa iti ascunda emotiile si sentimentele, chiar daca asta inseamna sa se sarute cu un toti prietenii tai pentru a ti-o demonstra? Pentru tine am cautat acordurile la Death Cab for a Cutie si am invatat sa tin chitara in mana, pentru tine m-am zgariat prima oara cu lama pe care o tin la gat sub tricoul cu My Chemical Romance…

Cineva o sa moara in seara asta. Doar sa gasesc brelocul si maine vei afla ca mi-am sectionat venele… cu cheile… cheile pe care ti le-ai uitat in geanta… geanta pe care o tin atarnata de-o parte si de care nu ma despart niciodata, nici macar cand dorm.

Si asta doar pentru ca nu m-ai pupat inainte sa pleci din camera. Si pentru ca nu mi-ai raspuns la mesajul ala simplu cu “Te iubesc!”. Si pentru ca pana acum nu mi-ai dat nici un semn de viata.