Vantul batea umed si rece in zidurile trainice. O seara mohorata de toamna. Lumea se retrasese incet, incet, spre caldura alba a asternuturilor. Nici o umbra nu mai tulbura departarea. Totul parea cufundat adanc in mreaja deasa a visarii…
Imi amintesc perfect acea seara. Stateam cufundat in dulceata unei carafe de vin fiert cu cativa tovarasi de pahar ocazionali, si eram, toti, unul mai zgribulit decat celalalt. Lumina focului se reflecta molcom pe chipurile noastre si desena contururi pe podeaua de piatra. Genele mi se aplecau obosite si gandurile mi se faceau din ce in ce mai grele. Tacerea era apasatoare dar nimeni nu se mai incumeta sa zica ceva. Deodata se auzi un oftat prelung. Unul din cei de la masa isi drese glasul si apoi incepu : – Mi-am amintit de o intamplare veche, o intamplare cum rar s-a mai auzit.
Asteptaram curiosi povestirea ce avea sa urmeze.
-Am auzit-o demult,pe meleaguri straine, din gura unui calator batran, incercat de viata.
Facu o pauza dar nimeni nu se incumeta sa-l intrerupa.
-Demult, demult, pe aceste locuri era doar pustietate. Nici un picior de om nu calcase inca pe aici desi unii spun ca s-a mai gasit, pe ici pe colo,din acele timpuri, cate un prezervativ.
Erau vremuri in care natura isi intindea nestavilita bratele peste pamantul fertil si norii radioactivi de la fabricile si autostrazile de dincolo de fluviu nu se incumetau sa treaca coroana seculara a Carpatilor. Pasarile cantau de dimineata pana seara si noaptea isi dregeau glasurile ragusite cu bors, iepurasii alergau necontenit prin padurea deasa si apoi se balaceau in apa cristalina a iazurilor ca sa nu puta prea tare a transpiratie,lupii se plimbau incolonati in formatii de cate patru dihanii si se asigurau ca nici un hoit nu mai putrezeste prin vecinatati, ursii convietuiau in armonie in triburi si-si construisera apeducte iar veveritele se zbenguiau zglobii dintr-un copac in altul incercand salturi din ce in ce mai indraznete dupa care se trezeau la reanimare cu picioarele amputate. Lei nu erau. Nimic nu parea a strica ordinea aceasta minunata a lucrurilor. Dar intr-o seara nordul intunecat prinse o geana insangerata si dinspre el se porni un vifor cum rar le fusese dat vietuitoarelor de prin aceste locuri sa mai indure. Viforul tinu trei zile si nopti si apoi se opri brusc. Lua o pauza de zece minute si apoi reincepu cu mai multa cruzime parca.Parea ca un urias pus pe fapte rele vroia sa inghete aceste tinuturi cu respiratia sa proapata, sau ca vine iarna. Asa ca animalele au hotarat sa tina un sfat. Se adunara toate sub coroana imensa a celui mai batran copac de prin imprejurimi. Trei zile se sfatuira. Dar in zadar. Vodca se terminase exact cand trebuiau sa ia decizia. Asa ca se imprastiara fiecare,neajutorate si tematoare pe la culcusurile lor. Si de parca nenorocirile nu erau de ajuns se mai intampla o noua si nemaivazuta grozavie … Cazuse netu … Si astfel toate vietuitoarele stateau plictisite in fata televizorului si urmareau nepasatoare cum o minge de foc uriasa(pe care scria Carlsberg) se rostogolea prin atmosfera fix deasupra tinutului lor in ora de maxima audienta … Trecura aproape 3Π*¾β secunde (cu β apartine intervalului [32,1024]) pana cand se auzi un urlet asurzitor. Toate animalele isi dadusera seama, la unison ca ceva nu era in ordine. Iesira speriate in gerul de afara si priveau speriate cerul. Era clar pentru toti ca ceea ce avea sa fie le depasea cu mult puterile. Se intrevedea inceputul unei noi ere … Si stateau cu totii, adult si copil, mascul si femela, cu fetele transfigurate de teama si incertitudine, in viforul vremurilor ce aveau sa vina…
sfarsit capitol I
