…ceata…

degeaba incerc sa deschid ochii, e ceata peste tot. abia daca deslusesc picioarele mesei desi inca mai sunt agatat de unul. imi simt buzele crapate… si transpir ca un porc. mi-e greata de mor. nu, nu stiu daca e din cauza transpiratiei imputite care ma ineaca sau pur si simplu mi-e greata de mine.

mai bine vomit pana vin astia. nenorocitii vin doar cand ii cheama vecinii, daca i-as suna sa le spun ca tremur si am nevoie de internare m-ar trimite la dracu’. da-i in ma-sa, sa ma spele ei, de ceva timp ma cunosc mai bine decat ai mei. ai mei nici nu mai vor sa mai stie de mine… m-am hotarat: am sa vomit!

parca imi vomit matele! da, stiu unde sunt. iar o criza. iar convulsii. langa voma. si nu vreau sa ma mai ridic de pe jos. oare cat o fi ceasul? nu ma ridic de pe jos. daca ma ridic o sa ma uit la ceas. si ce? si o sa treaca mai greu timpul daca stiu cat e ora… nu ma ridic oricum, daca o fac are sa ma ia cu friguri, si am sa cad din nou…si cand am sa ma trezesc am sa ma intreb din nou cat e ora.

adica…vrei sa spui…chiar nu te intereseaza cat timp a trecut? pana la urma ce rost ar avea? oricum nu mai tin minte cand a fost ultima. nici penultima. nici… doar prima… prima data… eram toti pe atunci, credeam ca nimic nu ne face rau si incercam orice, orice ne-ar fi putut duce mai departe.

ea mi-a intins-o pe prima. „gândeşte-te la cel mai tare orgasm pe care l-ai avut… inmulteste-l cu o mie şi tot nu eşti pe aproape”. o vroiam pe ea la fel cum vroiam asta, asa ca am m-am intins pe spate si am lasat otrava sa-mi intre in sange. eram frumosi. eram terminati chiar de cand am inceput sa o facem. ea a murit la doua luni dupa asta, aparent avusese un orgasm prea puternic pentru organismul ei. n-a fost singura, restul au crapat in acelasi mod sau terminati de HIV, unul de la altul. din toti am mai ramas doar eu… cu doua feluri de hepatita si o tuberculoza de care am sa scap doar cand am sa dau coltul. nu prea tarziu daca o continui asa, stiu asta, dar singurul lucru pe care il mai vreau este inca o portie…

…cred ca au venit nenorocitii. se cearta cu vecinii pe hol, au sa imi sparga pe urma usa, au sa ma taraie pana la ambulanta, au sa ma umple cu naltrexona o data la 2 ore si apoi de 3 ori pe zi metadona….

De data asta promit ca ma las!

(oricum nu sunt dependent, v-o jur, imi place doar fumul lasat pe spatele linguritei in care se fierb la flacara mica heroina cu chinina)

Un comentariu

    • tzapu
    • Posted octombrie 21, 2007 at 11:35 pm
    • Permalink

    din pacate da…ce sa-i faci, nu mai apreciaza nimeni literatura in zilele noastre…


Posteaza un comentariu

*
*