Cand ochii i se oprira din nou pe otelul rece al Desert Eagle-ului .50 un fior il trecu pe sira spinarii. Era arma lui preferata. Nu pentru ca era cea mai eficienta unealta de ucis.Pentru asta avea Glock-ul 23. D.E. reusea insa sa calmeze spiritele mult mai repede si fara sa iroseasca un glont. Si totusi acum ii era teama sa o atinga.

Ajunsese o epava. Nu mai luase un contract de luni de zile. Nu mai iesea din casa decat pentru tigari si bautura. Cateodata si pentru seminte. Nici macar Lineage nu mai juca de cateva saptamani. Nu mai facuse un dus de doua saptamani si era imbracat cu aceleasi haine de cateva zile. Statea ore in sir cu privirea fixa si goala. Ajuns in pragul disperarii nici macar un glont nu putea sa isi bage in cap. Nu avea curajul. Desi isi dorea asta. Era singurul lucru care i-a ramas. Singurul care ii mai dadea speranta.

Totul incepuse acum un an. Pana atunci era multumit de viata sa. Castiga decent din contracte. Era singur pe lume si asta il multumea. Pana a intalnit-o pe EA. Avusese destule femei la viata lui. Nu arata rau iar aerul misterios si rece se pare ca le atragea. S-au intalnit intamplator. La inceput nu parea ceva serios. De data aceea insa ceva a fost diferit. Cu timpul a inceput sa realizeze ca ea e singura persoana care il intelege. Care l-a inteles vreodata. Care a reusit sa treaca peste masca de gheata si sa il vada pe EL cu adevarat. Si lucrul asta il speria. Putea sa omoare un copil cu mana goala, sa ucida o familie fara sa se gandeasca a doua zi la asta. Insa nu mai putea dormi noaptea daca stia ca o suparase. Incepuse sa creada ca o iubeste. Pentru prima data in viata se gandea si la altcineva in afara de el. Si era cel mai infricosator lucru pe care il simtise vreodata.

Ei nu ii pasa ce face. Nu il intreaba niciodata. Stia ca ii e greu, ca e ceva neobisnuit pentru el … sa tii la cineva … dar era alaturi de el. Stia ca o iubeste.

Si chiar o iubea. Nu se mai putea gandi la altceva. Cand ii lua gatul unui mosneag se gandea la orele cand stateau imbratisati fara sa rosteasca un cuvant. Cand ii taia degetele unui ungur cu datorii la cine nu trebuie se gandea la ochii ei. Cu cat lunile treceau cu atat era mai greu. Incepuse sa ii scada media de omoruri pe saptamana. Ba chiar incepuse sa nu mai nimereasca. El nimerea intotdeauna. De la primul foc. Si-a dat seama ca nu mai putea continua asa. Si a facut ce credea ca e mai bine. Pentru amandoi. I-a spus sa nu il mai caute. Sa il considere mort.
Peste cateva saptamani a aflat ca s-a sinucis. Cu un alt barbat.

Acum nu mai avea decat o nadejde. Un singur gand il mai tinea in viata. Sinuciderea. Isi imaginase de atatea ori scena. Vazuse glontul cum intra prin tampla si iese prin urechea stanga improscand mileul de pe masuta cu sange. Cu toate astea nu reusise sa o duca la capat. Nu inca. Acum insa era momentul. Nu va mai da inapoi in ultima clipa. Mana cuprinse teaca pistolului. Il ridica incet. Totul dura parca o vesnicie. Fierul rece ii atinse pielea. Degetul se incorda pe tragaci. “-Ne vedem in iad Pisi.” spuse in soapta. Si apoi … liniste. Timpul ingheta. Nu se mai auzea nici macar zgomotul frigiderului Fram.

Deodata suna mobilul … cu numar ascuns …