…ea mi-a raspuns ca a avut o criza de rinichi, nu e nimic grav…sta putin acasa, ia pastile si ii trece. nu ar trebui sa imi fac griji, oricum saptamana viitoare se intoarce. si in acel moment am simtit acelasi amestec de iubire, dezgust, mila si nepasare pe care il simtisem mai demult. in acea seara, dupa aproape un an, mi-am adus aminte de ea… 

[]

…m-am trezit rupt dupa doua ore chinuite de asteptarea urmatoarei zile. am plecat aproape fugind catre facultate, de parca asa as fi ajuns mai repede acasa si, cu rabdarea celui care stie ca in final isi va lua trofeul, mi-am frecat pleoapele usturande pana la terminarea orelor parca menite sa imi puna la incercare nervii.“Sunteti liberi!”. Mi-am luat lucrurile, am alergat catre camin, mi-am luat bagajul, am sarit din fuga in tramvai si, in ultimul moment, m-am urcat pe scara trenului care avea alte treburi mai bune de facut decat sa ma astepte pe mine.

…alte ore pierdute… Singur langa geam, castile in urechi si ochii pe ceas. Stii ca atunci cand te uiti la ceas timpul trece mai greu, nu? …ore pierdute…

[]

Fluiera nasu’, ultima statie. Ajung. Iau geanta in spate, sar din mers pe peron si o sun. “Grabeste-te, nu stiu cand vin ai mei… Daca nu esti gata pana sa soseasca nu mai poti ramane la mine…”.Aproape fug. Iar. Si intr-un final imi vad casa. Intru, arunc bagajul pe podea, imi pup mama, il injur pe frate-miu si ii anunt ceremonios ca au la dispzitie 5 minute sa ma puna la current cu ultimele noutati. Ii ignor 5 minute in timp ce incerc sa imi alung cearcanele cu apa si sa caut prin bagaje cutiile cu prezervative. O sun din nou. „Grabeste-te! Nu stiu cand vin ai mei… Daca nu esti gata…”. „Sunt gata!”.

Fug! Urc la ea, ma impiedic de scarile alea nenorocite, injur in gand si intru in camera. Ma arunc pe pat si imi pipai tamplele care zvacnesc asa de tare incat le pot auzi. O astept, ea intarzie. E pe-afara, se asigura ca nu m-a vazut nimeni. O astept… Aud scarile alea nenorocite scartaind… Fuge si ea! Intra in camera, se opreste o secunda, se uita in ochii mei, zambeste, imi sare de gat si ma saruta. E abia 8, abia vineri si eu nu trebuie sa mai fug nicaieri…

 

[...]

E tarziu. Ma zgaiesc in tavan in timp ce ea, cu un picior pe mine si bratele incolacite in jurul gatului meu, imi povesteste ceva interesant pentru ea si nesemnificativ pentru mine. „Nu vrei sa fumam o tigara?”, o intrerup inainte sa aud finalul. „Ia pachetul de pe noptiera si deschide geamul…Si tine-ma in brate! Mi-e frig!”. (…) Arunc chistocul in scrumiera , o sarut si inainte sa imi dispara de pe buze gustul ei de nicotina aud telefonul care ma anunta ca am primit un mesaj. E tarziu. E de la ea si ei nu-i convine. Ea n-are somn, ma intreaba ce fac. Ea ma intreaba “de ce?”. Eu zambesc. De unde sa stiu eu de ce nu are ea somn? Ma amuza intrebarea si neincrederea ei… desi ar trebui sa stie mai bine… Nu e prima oara cand se intampla, asa ca rad. Rad pentru ca e de ras iar ea se enerveaza mai tare. Degeaba ii explic, nu-i convine asa ca incerc sa o pun in situatia mea. Ii amintesc de mesajele pe care le primise de la el cu cateva zile inainte si ii cer demonstrativ telefonul. Ii arat mesajele, de parca ar fi omis sa le citeasca, si o intreb de ce imi spusese doar de cateva dintre ele. Acum ea rade, eu incep sa ma enervez. Acum eu nu ii inteleg zambetul tampit si ii cer explicatii. Nu e prima oara cand se intampla (…) Tac. Raspunsurile ei nu prind contur in mintea mea. Tace. Se ridica din pat aproape goala, isi ia de pe noptiera o pastila si imi sopteste: “Te rog! Nu te mai purta de parca as fi o straina! Am uitat… Pur si simplu. Am uitat!” dar criza ei de rinichi ma lasa rece. E probabil la fel de reala ca si raspunsul ei, imi zic… si o imping de langa mine. O las sa fuga in camera alaturata, la urma urmei suntem amandoi la fel de incapatinati, e care pe care, e ala care cedeaza primul. . Nu e prima oara cand se intampla.

[]

E foarte tarziu. Nu pot dormi in patul asta fara ea, a castigat. Ma ridic (…) Sta pe jos, lipita de calorifer si isi tine genunchii in brate. A adormit asa cu lacrimi uscate pe obraji. Iubire, dezgust, mila si nepasare in acelasi timp. O aduc in pat, o iau in brate si o sarut. A castigat.

[]

Eu am devenit mai nepasator, ea a devenit mai artificiala. … Nu e nimic grav… Stau putin acasa, iau cateva pastile si imi trece. Nu ar trebui sa iti faci griji, oricum saptamana viitoare ma intorc.