In bransa noastra locatia este totul. Locatia si momentul. Daca stii unde si cand sa o faci nu vei avea nevoie de echipament hi-tech si, cel mai important, nu vei fi niciodata prins. Cateodata timpul este cheia, trebuie doar sa ai rabdare si iti vei putea duce la bun sfarsit sarcina in cele mai nefavorabile conditii. Fiecare o poate face, cu putin exercitiu fiecare poate ajunge profesionist. Insa pentru a fi invizibil…..mmm…aici intervin eu.

Eu sunt tipul care produce accidente. Te-ai saturat de seful tau, maine citesti in ziar ca a suferit un atac de cord. Te plictiseste sotia, maine te vor anunta ca s-a impiedicat pe scari si si-a fracturat coloana. „Am incercat totul… Nu am avut reusit sa o salvam!” spun doctorii. De fiecare data.

Daca „accidentul” duce la deces instantaneu pot fi complicatii. Cadavrul ajunge la morga pentru biopsie, autopsistul isi baga nasul peste tot si cateodata se ridica semne de intrebare. Apar detectivii si cerceteaza locul, investigheaza conditiile in care s-a intamplat evenimentul, modul in care s-a petrecut si, in primul rand, interogheaza martorii. Niciodata nu se gasesc, iar asta se ridica alte semne de intrebare. Nimeni nu vrea intrebari, nimeni nu vrea sa raspunda la intrebari. Cand ai o problema de care nu poti scapa solutia e simpla: paseaza-o! Cand te asiguri ca cineva are un accident, asigura-te ca ajunge la spital pentru a-si da ultima suflare acolo. Daca locatia e buna accidentul se petrece in preajma unui spital municipal de doi lei. Medici insuficient pregatit, echipamente gata sa fie aruncate la deseuri medicale langa seringi infecate si bandaje imbibate cu puroi. Preiau pacientul al carui puls tinde spre zero, il trantesc pe targa si, inainte sa afle motivul pentru care a fost adus, saracul is da obstescul sfarsit. Se semneaza in graba actele, se lamureste familia prin „Am incercat totul… Nu am avut reusit sa il salvam!”, si paseaza problema la morga. Autopsistul citeste certificatul de deces de langa cadavru, se zgaieste la semnatura indescifrabila a doctorului, se lamureste cand da cu ochii de parafa medicala si impinge mortul in frigider. Fara nici un semn de intrebare. Rareori se ajunge la tribunal, familia raposatului vs spital. Malpraxis. Niciodata rudele nu castiga. Simplu si curat.

            E destul de greu sa concepi asa ceva, nu? Probabil iti imaginezi ca am mustrari de constiita? Sau poate crezi ca nu am una? …

…„Mi se face rau cand stiu ca pentru friptura asta a fost taiat un animal. Nu pot sa mananc carne!”, imi spune sotia mea. Vegetariana. Niciodata nu ne-am inteles la mancare. „Dar mananci peste!?!?!”. „Da! Pai…pestii nu au fata…au doar profil.”. E aceeasi treaba. Tintele mele nu au fata…au doar profil. Barbati, femei, copii, batrani, indiferent pentru mine. Pe deasupra, cat timp cineva vrea sa dispari trebuie sa fi facut ceva. Eu am nevoie doar de un plic cu bani si un dosar cu informatii. Tinta, obiceiuri, vicii, locurile pe care le frecventeaza, orice m-ar putea ajuta.

            „Au doar profil”, imi spune sotia. Ea se ocupa cu sinucideri.

            Asa ca…daca aveti nevoie de mine…am nevoie doar de un dosar si un plic.