Maine jur pe rosu ca va scriu ceva, orice, numa’ sa fie post pe blog! Ca maine scap de primul examen, la care (imi fac curaj) sa invat acu’. Practic primul, teoretic am mai avut unu’ acu’ o saptamana, da’ am omis sa ma prezint. Pana acum am fost foarte ocupat cu, de exemplu, viata mea. Vorba cantecului, “sunt un student normal / cu slabiciuni normale”. “acum pot fi fatale”. Asa ca daca nu trage cineva un claxon o sa trag eu in restante. Dith, aberez! Seeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeex!

Mai tineti minte, acu’ cativa ani astia din politica erau opsedati de expresia “a trage un semnal de alarma”, la vremea respectiva imaginandu-mi un nenorocit din ala gras la costum urcandu-se intr-un personal clasic plin de tigani cantand manele rapanoase (gen Vali Vijelie – n-o lua personal barosane. in cazul in care ai ajuns pe pagina asta. si ai invatat sa citesti), muncitori navetisti transpirati (traseu Vaslui – Botosani, via Pascani; nu fac nici un fel de aluzie), handicapati fizici (cum ar fi fara o sau doua maini; sau dintr-aia fara picioare care sterg parchetul laminat de pe holurile vagoanelor) care iti colinda intr-un limbaj propriu cantece bisericesti si surdo-muti care iti impart pixuri si brichete (oamenii astia sunt prea tari! poate compartimentul sa fie incarcat la capacitate maxima, plus bagaje de student – stiti la ce ma refer, nu? cu borcane suficiente pentru o deportare fortata in Siberia timp de cateva saptamani – si tot gasesc un spatiu pe bancheta sa-si insire marfa) si, dupa cum spuneam, un astfel de personaj trangand semnalul de alarma. Las loc imaginatiei cititorului sa-mi continue fantezia.

Spuneam ca invat, si maine scriu. Cred. Si am sa va pun la curent cu ideile noi sau mai putin care ma macina sau mai putin, in ultima perioada. Sa ma scuzati daca sunt incoerent, da’ mi-am facut curaj pentru a pune mana pe cursuri, drept pentru care am facut un cocktail de energizant cu ness si am prins niste culori ciudate pe retina.

 Va iubesc pe toti! Intr-una din zilele astea am sa fac sesiune de autografe!