Prin perdeaua inflorata observ o silueta inalta cu o umbra apasata agatata intr`un cuier din lemn vechi de un maro inchis si sumbru.Statea cu spatele la usa si privirea atintita prin fereastra.Ploua cu galeata iar sunetul picaturilor izbite de pervazul de tabla mi`a acoperit intrarea.
Luat prin surprindere l`am intrebat daca doreste o cafea…de dragul vremurilor bune.Se uita la mine cu ochii rosii de oboseala si maini aspre.Valiza statea desfacuta…rezemata de usa dulapului.Pantalonii rupti si ghetele murdare de atata ploaie ii dadeau un aer de poet misterios.
Am incercat sa`l strang grabit in brate…pentru moment a pasit inapoi fara sa`si dea seama ca varsa cana de cafea.Numai zatz pe parchet.
“-Hai sa`ti ghicesc pe parchet!”
Am zambit apasator stiind ca nimic din ce`mi spune nu ma va ajuta cu ceva.Atunci aveam alte probleme.Cu carpa in mana stergeam lacrimand cafeaua ce avea sa`mi aduca bucuria zilei.mainile noastre s`au intalnit …doar privirile timide se fereau alunecand ba la usa ba la fereastra.
“-Hai sa`ti arat ceva!” si scoate din valiza o mapa din piele rupta si uzata din care scoate amestecate o mana de fotografii arse de soare si batute de vant.
Era nostalgic dar cu sclipiri in ochi…
“-aici eram in siberia….Acesta este copilul meu Trilu si ea este Margareta,femeia vietii mele!.Ii iubesc tare mult dar in viata trebuie facute si compromisuri.Mi`am dat seama ca nu pot sta departe de casa.Imi lipsesc toti prietenii si mai ales camera mea luminoasa din care vad partea necunoscuta a Iasiului.
Si te rog…cand ii vezi pe la scoala…anunta`i ca Trolul s-a intors!