Iubesc ochii ei albastri pentru ca, privindu-ma, imi reflecta imaginea in culoarea paradisului pe care il merit pentru frumusetea mea. Iubesc picaturile diminetii de roua pe verdele proaspat al ierbii pentru ca doar ele sunt vrednice sa imi traseze conturul chipului meu divin. Iubesc noaptea pentru ca e singura care ma poate invalui fara sa-i fie frica sa ma strice, iubesc adierile vantului pentru ca sunt singurele care ma pot atinge fara a simti durerea de a ma pierde dupa ce au trecut pe langa mine.

 

Sunt in exil printre voi, o masa de muritori in miscare in mijlocul careia priveste superior un semizeu, eu…  In oglinzile in care voi priviti pentru a va minti eu gasesc singurul adevar: tot ce e frumos a fost creat pentru mine. Trandafirii se deschid pentru mine, privighetoarea canta pentru mine. Furtuna de pe mare se opreste pentru a-mi oferi mie liniste. Daca ploua se intampla doar pentru ca undeva cerul vrea sa imi arate un curcubeu, iar eclipsele sunt batalii epice ale astrelor care, nerabdatoare, vor sa ma mangaie cu lumina lor. Eu sunt cel in fata caruia cad in genunchi Ares si Hades.

 

Ochii mei pleaca privirile barbatilor, in ochii mei se pierd privirile femeilor, privirea mea creste frica si seamana dorinta. Cand buzele mele se intredeschid picioarele incrucisate ale virginelor se desfac precum feliile de portocala, cand narile imi freamata pieptul domnisoarelor se zbate ca o pasare cu aripa franta incercand sa zboare. Rasuflarea mea fierbinte aprinde focul intre coapse, degetele mele de catifea plimbandu-se pe trupul lor lasa urme adanci in carne. Fiecare picatura dulce si calda de transpiratie care mi se rostogoleste pe piept da nastere unei alteia reci pe spatele lor arcuit. Iar cand hainele imi cad toate si ating podeaua sunetul dispare, timpul tace si el si nimic altceva nu mai exista in jurul meu.

 

Eu sunt perfectiunea, muza artei, slabiciunea nimfelor, motivul pentru care universul exista. Sunt ATAT de frumos!