Se trezeste de dimineata pentru ca nu i prea place conceptul de pufuleti inveliti in ciocolata. Se scutura de paie, isi ia tolba din cui (ca acolo isi tine difuzoarele placate cu staniol) si isi aprinde o petarda. Trage cu greata scanteile in piept si asteapta sa ii ciocaneasca cineva la usa. Nu prea mult totusi, nu vrea sa dea falsa impresie ca dupa usa s ar afla noul Logan Sedan. Intre timp isi mai aprinde un creion de tensiune si pune pe foc oala cu valori sociale. O lasa asa aproximativ 15 minute fix de faima si se duce sa faca un 3,143,14. Nu se spala pe maini, pentru ca in noul sistem postcomunist el este un om liber de Rusalii. Da sa puna oala deoparte, dar surpriza… a dat in foc! Se trezeste – pentru a doua oara in aceeasi zi – intr o balta de idei. De data asta. Acum e clar, are nevoie de o carpa. Isi gaseste extensia si trage o fuga pe centura. Pune mana pe una, o pune si pe cealalta, o pune din nou, si se intoarce pe domeniul feudal. Acum e adevarat… e adevaratul! Dar nici nu apuca bine sa isi verifice presiunea ca de afara se si aud zgomote. E teleportorul blindat cu care vine de fiecare data Stimpi, renul. Nu l deranjeaza ca senilele ii lasa in fata casei urme de asfalt, mai important e faptul ca nu se joaca nenorocitii aia de la birouri pe Paystation. Numai ca de data asta Stompi nu vrea sa coboare, Stampi are treaba in Orientul Mijlociu. Ii arunca pe geam pachetul de servetele umede si Stumpi dispare intr un nor radioactiv. Posibil chimic, nimeni n are licenta pentru el oricum. Asa ca nu mai ramane decat plictiseala, care azi n are chef de nimic. Calculand situatia cu ajutorul noului procesor de „stiati ca…” ajunge la concluzia ca e mai bine sa. Scoata din tolba o alta dilema si o aprinde. Asta nu are atatea emoticonuri ca aia de dinainte, cu ce l ar intelege? Dar isi deschide fereastra inaintea sa. Si atunci se tranteste in coşciug. E bine…a mai trecut o zi!