Ursuletul de plus inca mai crede in viata vesnica. Din clipa in care deschide ochii parasind cutia sa de carton si este asezat pe raft crede ca o mana mica de copil il va prinde de labuta si il va duce acasa. Crede ca va fi fericit, ca va dormi in fiecare seara in bratele lui iar ziua copilul ii va spune povesti si il va plimba prin parc. Nu se supara daca este scapat pe jos, sau daca este uitat acasa cateodata. Crede ca micul pui de om il iubeste. Crede ca se va decolora frumos de a lungul anilor care il vor transforma pe copil in om.

Dar ursuletul nu stie ca omuletul isi va dori la un moment dat un caine iar el va fi parasit intr un colt de camera prafuit. Si ca, la un moment dat, poate din gelozie, cainele il va rupe in bucati, lasandu i maruntaiele de plus imprastiate pe podea. Fraierul inca mai crede in viata vesnica.